VITILIGO
Localizarea, rata si amploarea efectelor bolii sunt imprevizibile, debutul find de obicei zonele corpului care sunt expuse la soare, cum ar fi fata, bratele si mainile. Zonele de traumatism sau unde exista frecare cronica sunt si acestea mai predispuse la depigmentare.
Ce duce la aparitia vitiligo?
Se crede ca vitiligo este o afectiune autoimuna in care sunt atacate celulele pigmentare din piele. Ereditatea pare sa fie un factor de risc si poate exista un eveniment care declanseaza debutul vitiligo, cum ar fi arsurile solare sau stresul.
Tratament
Nu exista un remediu pentru vitiligo iar evolutia bolii este unica pentru fiecare persoana afectata, asa ca este important sa consultati imediat dermatologul pentru a discuta despre optiunile de tratament eficiente.
Medicamentele locale aplicate zilnic pe piele pot produce rezultate pentru unele persoane in trei pana la sase luni. Aceasta optiune de tratament necesita o monitorizare regulata a dozei si a efectelor.
Se utilizeaza de obicei produse cu corticosteroizi in fazele intiale de depigmentare apoi acestea se inlocuiesc cu substante imunomodulatoare cum sunt tacrolimusul sau pimecrolimusul.
Fotoprotectia este foarte importanta deoarece zonele depigmentate nu mai sunt protejate de radiatia solara.
Atunci cand vitiligo este activ si sunt afectate mai multe regiuni ale corpului, o terapie eficienta este cea cu lumina ultravioleta de tip A (UVA) sau cu ultraviolete B cu banda ingusta (UVBnb). In cazul expunerii la UVA se poate adauga tratament pe cale interna cu o substanta fotosensibilizanta denumita psoralen, astfel fiind posibila cresterea sensibilitatii cutanate la acest tip de tratament. De obicei sunt necesare cateva zeci de sedinte pana la obtinerea unui rezultat vizibil si curele de tratament pot fi repetate insa sub stricta supraveghere medicala.
Terapia cu laser Excimer poate fi utilizata pe orice zona a corpului afectata de vitiligo, dar studiile au aratat ca tinde sa aiba cel mai mare succes pe fata si pe gat.
Atunci cand zonele depigmentate le depasesc ca suprafata pe cele pigmentate se poate recurge la crème preparate special care se vor aplica pe zonele pigmentate pentru o decolorare treptata si definitiva a zonelor cu resturi de pigment.
Atunci cand terapiile uzuale au esuat se poate recurge la chirurgie dermatologica in care se recolteaza mici coloane de piele din zonele pigmentate si se transplanteaza in regiunile depigmentate. Alternativ se pot recolta mici fasii de piele din care se prepara suspensii celulare care se aplica apoi pe zonele depigmentate. Rezultatele acestor tratamente au variabilitate foarte mare de la persoana la persoana si exista risc de cicatrice vicioasa asociat cu interventia chirurgicala.
Tratamentele noi de modulare a raspunsului imun sau de stimulare de producere de melanina sunt inca in studiu si necesita perioade lungi de evaluare asa incat sa se stabileasca eficienta si mai ales stabilitatea efectului de repigmentare obtinut.