LEZIUNI BENIGNE

ALUNITELE (NEVII)

Alunitele sau nevii nevocelulari (denumirea medicala) sunt leziuni cu sau fara pigment care pot aparea pe orice zona de piele. Acestia se observa chiar de la nastere insa mai frecvent apar pe parcursul vietii.

Citeste mai mult...

Nevii rezulta din proliferarea unor celule denumite melanocite care se gasesc in stratul superior al pielii insa pot aparea si in alte zone cum sunt ochiul sau tractul digestiv.

Fiecare dintre noi avem cel putin un nev si in decursul vietii, in functie de predispozitia genetica, de expunerea la soare sau de nivelul imun al fiecaruia dintre noi se poate sa dezvoltam noi leziuni.

Supravegherea adica autocontrolul si controlul cu dermatoscopul la medic sunt cele mai importante masuri de preventie in ceea ce priveste detectarea aparitiei de leziuni tumorale.

Este vorba de melanom (tumora maligna), cea mai agresiva tumora a pielii.

La nivel mondial melanomul este cancerul de piele care determina cele mai multe decese in fiecare an.

Semnele la care trebuie sa fim atenti sunt simetria leziunilor (pierderea simetriei este un semn de suspiciune), coloratia acestora (bej, maron, violet, negru, alb, roz, rosu- asocierea mai multor culori poate pune probleme), marginile neregulate, dimensiunea peste 5-6mm si aparitia recenta a leziunii pigmentare cu modificare rapida de forma, margini, relief si culoare.

Problema traumatizarii nevilor este un aspect cu care ne intalnim destul de frecvent.

Pana in acest moment nu s-a dovedit o legatura directa intre un traumatism si transformarea nevilor in melanoame.

Este recomandata insa evitarea traumatismelor cronice repetate, chiar de mica intensitate asupra nevilor. In alta ordine de idei, scoaterea preventiva a alunitelor in scopul scaderii riscului de cancer de piele este o idee depasita.

Exista numeroase studii care ne indica faptul ca aproape 70% din melanoame apar pe o zona de piele pe care anterior nu a existat un nev.

Cu alte cuvinte, controlul periodic dermatoscopic si clinic este cea mai importanta metoda de preventie impreuna cu respectarea regulilor generale de fotoprotectie.

ANGIOAMELE

Angioamele sunt excrescente benigne formate din vase de sange mici. Ele pot aparea oriunde pe corp. Cele mai comune trei tipuri sunt angioamele tip cherry, angioamele tip spider si angiokeratoamele. Majoritatea angioamelor sunt inofensive.

Citeste mai mult...

Ele pot fi indepartate din ratiuni cosmetice sau daca sunt traumatizate.

Angioamele tip cherry

Angioamele cherry se mai numesc si angioame senile. Denumirea vine de la culoarea lor rosie si sunt cresteri rosii, rotunjite. Apar de obicei intre 30 si 50 de ani si sunt mai frecvente la persoanele cu piele foarte deschisa la culoare. Adesea aparitia lor este corelata cu variatiile nivelului de estrogen si apar in timpul sarcinii sau postpartum. Sunt de obicei leziuni benigne.

Angioamele tip spider

Sunt vase de sange proeminente chiar sub suprafata pielii. Numele vine de la aspectul lor, ele aparand adesea ca niste linii rosii care se extind dintr-o pata rosie centrala si seamana cu forma unui paianjen. Si ele sunt corelate cu nivelurile de estrogen si sunt mai frecvent intalnite la femeile insarcinate. Angioamele tip spider sunt de obicei benigne dar se pot insa intalni si la persoane care sufera de afectiuni mai grave ale ficatului.

Angiokeratoamele

Angiokeratom este un termen folosit pentru mai multe tipuri de vase capilare dilatate. Apar ca niste pete de culoare rosu inchis, maron sau albastrui si sunt adesea aspre la atingere. Angiokeratoamele se formeaza adesea in jurul zonelor genitale atat la barbati, cat si la femei. Desi angiokeratoamele sunt de obicei benigne, acestea ar trebui examinate de un medic pentru a exclude alte afectiuni asociate.

Tratament

Exista trei modalitati comune de a elimina angioamele. Electroterapia foloseste caldura pentru a distruge vasele de sange in crestere. Crioterapia implica utilizarea azotului lichid pentru a ingheta leziunile. Tratamentul cu laser foloseste un fascicul de lumina concentrata pentru a elimina leziunile.

VERUCILE

Verucile sau negii sunt un tip de infectie a pielii cauzata de virusul papiloma uman (HPV). Infectia provoaca formarea de umflaturi aspre, de culoarea pielii, pe piele. Virusul este contagios prin contact direct cu suprafete infectate.

Citeste mai mult...

Negii apar cel mai frecvent pe maini, dar pot afecta si picioarele, fata, organele genitale si genunchii.

Cei mai predispusi la aparitia verucilor sunt copiii, deoarece isi lezeaza des pielea. Totusi, oricine poate avea veruci. Persoanele cu boli autoimune sau cu sistem imunitar slabit, inclusiv persoanele in varsta, sunt mai susceptibile la virus.

Tipurile de veruci variaza in functie de partea afectata a corpului astfel:

  • Mainile: aceste veruci sunt cele mai comune leziuni, apar de obicei pe degete si palme, pe fata inferioara a mainilor.
  • Fata: veruci plane si afecteaza fata si fruntea. Sunt uneori greu vizibile pentru ca nu cresc mult nici in suprafata, nici in inaltime.
  • Picioare: verucile plantare apar pe talpile picioarelor. Acesti negi arata ca niste calusuri cu puncte negre mici in centru. Ele sunt adesea dureroase si formeaza grupuri si intrerup amprentele pielii.
  • Organele genitale: verucile care se formeaza pe penis, vagin sau rect se numesc veruci genitale. Acesti negi sunt un tip de infectie cu transmitere sexuala. Verucile genitale apar prin contactul sexual cu o persoana infectata.
  • Periunghial si subunghial: aceste veruci se formeaza sub sau in jurul unghiilor de la maini si de la picioare.

Cand papilomavirusul uman (HPV) intra intr-o taietura in piele, provoaca o infectie a pielii care formeaza verucile. Leziunile sunt foarte contagioase. Tulpinile de HPV sunt diferite in functie de localizare si gravitatea afectiunii depinde atat de subtipul de HPV dar si de localizare si de vechimea leziunilor. Virusul se poate raspandi de la o persoana la alta sau din diferite parti ale corpului prin:

  • Contact direct cu o leziune
  • Atingerea unui obiect contaminat cu virus, cum ar fi prosoape, clante si podele de dus
  • Relatii sexuale (veruci genitale)
  • Muscatul unghiilor si ruperea cuticulelor
  • Prin ras.

Tratament

Verucile dispar adesea de la sine dupa ce sistemul imunitar lupta impotriva virusului. Deoarece negii se pot raspandi, provoca dureri, pot fi inestetici sau pot determina leziuni mai grave ca in cazul verucilor genitale, medicul dumneavoastra va poate recomanda tratament.

Optiunile sunt:

  • Medicamente pentru indepartarea negilor care contin acid salicilic. Aceasta substanta chimica exfoliaza verucile strat dupa strat. Aceste produse sunt sub forma de lichid, gel sau plasture. Poate fi necesar sa aplicati medicamentul in fiecare zi timp de cateva luni pentru a scapa complet de neg.
  • Inghetare: in timpul unei proceduri numita crioterapie, medicul dumneavoastra aplica azot lichid pentru a ingheta verucile. Dupa congelare, se formeaza o basicuta. In cele din urma, vezicula si veruca se desprind. Este posibil sa aveti nevoie de mai multe tratamente.
  • Tratamentul laser si electroterapia: medicul dermatolog foloseste lumina laser si respectiv caldura pentru a incalzi si a distruge vasele de sange mici din interiorul verucii. Procesul intrerupe alimentarea cu sange, omorand veruca.
  • Tratament medicamentos local: in cazul verucilor recalcitrante sau al celor cu localizare genitala pot fi utile tratamentele topice cu substante care determina o activare a sistemului imun local care va distruge celulele infectate cu virus.

Complicatii

Majoritatea verucilor dispar fara probleme. Uneori, pot cauza probleme, cum ar fi:

  • Cancer: HPV si verucile genitale sunt legate de mai multe tipuri de cancer, inclusiv cancerul anal, cancerul de col uterin si cancerul de gat (orofaringian). Puteti reduce riscul de veruci genitale prin vaccinarea HPV, contact sexual protejat, tratamentul leziunilor active si prin controale ginecologice regulate in cazul femeilor afectate.
  • Infectii: infectiile pot aparea daca ciupiti sau taiati un neg. Fisurile pielii permit patrunderea bacteriilor.
  • Durere: majoritatea verucilor nu dor. Dar verucile plantare pot creste spre interior in picior si pot fi dureroase in timpul mersului. Senzatia este de pietricica sub piele.

Preventie

Nu exista intr-adevar nicio modalitate de a preveni verucile. Cu toate acestea, puteti reduce riscul de a contracta virusul sau puteti opri raspandirea negilor, respectand urmatoarele:

  • Evitati barbierirea peste un neg
  • Renuntati la obiceiul de a va musca unghiile sau de a ciupi cuticulele
  • Nu folositi impreuna cu alte persoane prosoape, imbracaminte, forfecute de unghii, aparate de ras sau alte obiecte personale
  • Nu atingeti negul altei persoane
  • Se recomanda vaccinarea impotriva HPV si contact sexual protejat
  • Pastrati picioarele uscate pentru a preveni raspandirea verucilor plantare
  • Incercati sa nu zgariati, taiati sau indepartati o veruca
  • Purtati slapi sau pantofi cand folositi un vestiar public, zona piscinei sau dusuri publice.

KERATOZELE SEBOREICE

Keratoza seboreica este o crestere benigna a pielii, similara cu o alunita. Ele tind sa apara la varsta adulta si frecventa lor creste odata cu varsta. Sunt inofensive si nu necesita tratament, dar le puteti elimina daca va deranjeaza din punct de vedere estetic.

Citeste mai mult...

Keratozele seboreice sunt pete rotunjite sau ovalare pe piele si se pot simti la palpare. De obicei sunt de culoare maronie, dar pot fi si negre si mai rar, roz, galben sau alb. La debut au culoare bej, apropiate de culloarea pielii apoi in timp, pe masura ce acumuleaza straturi de celule moarte culoarea se schimba spre maron inchis.

Unele studii sugereaza ca expunerea la soare poate creste aparitia acestora. Nu sunt leziuni virale sau bacteriene. Nu se raspandesc si nu sunt contagioase. Keratozele seboreice cresc de obicei lent si isi pot modifica textura in timp.

Cum se deosebeste keratoza seboreica de keratoza actinica?

Keratoza seboreica si keratoza actinica se pot asemana. Amandoua apar dupa varsta de 40 de ani si amandoua pot prezenta cruste si scuame. Este important sa cunoastem diferenta, deoarece keratoza actinica este cauzata de expunerea la soare si prezinta un risc de a se transforma in cancer de piele adica in carcinom.

Keratozele actinice variaza la culoare, dar tind sa fie mai putin pigmentate decat keratozele seboreice. Ele pot fi plate sau usor inaltate si s-ar putea sa le simti inainte de a le vedea. De asemenea, pot sa fie insotite de mancarime sau sangerare. Ele tind sa apara in zonele expuse frecvent la soare, ca fata, gatul, scalpel si urechile.

Cum se deosebeste keratoza seboreica de melanom?

Keratoza seboreica nu se transforma in melanom, dar cele doua pot fi confundate una cu alta. Ambele pot fi maron sau negre si apar oriunde pe corp. Exista insa cateva diferente importante:

  • Keratozele seboreice sunt numeroase de obicei, in timp ce melanomul este de obicei unic.
  • Keratozele seboreice tind sa aiba textura, in timp ce melanomul tinde sa fie neted.
  • Keratozele seboreice sunt bine definite, in timp ce melanomul poate avea o margine neregulata sau neclara.
  • Keratozele seboreice sunt uniforme, in timp ce melanomul poate fi asimetric sau poate avea mai multe culori.
  • Keratozele seboreice se schimba putin si lent, in timp ce melanomul poate creste si isi poate modifica aspectul rapid.

Tratament

Exista mai multe optiuni pentru indepartarea keratozei seboreice:

  • Crioterapia. Dermatologul va amorti pielea si apoi va folosi azot lichid pentru a ingheta cresterea. Crioterapia este o alegere atunci cand diagnosticul este clar si nu este nevoie prelevarea unei probe pentru biopsie. Un posibil efect secundar este ca pielea se va depigmenta usor pe zona tratata.
  • Electrodesicare/chiuretaj. Dermatologul va amorti pielea si apoi va folosi chiureta sau electrocauterul pentru a distruge keratoza seboreica. Riscul de aparitie a cicatricilor este scazut.
  • Excizia shave. Aceasta este metoda preferata atunci cand medicul doreste sa pastreze o proba pentru biopsie.
  • Terapia laser. Laserele ofera o alta alternativa de tratament si presupune coagularea leziunii prin aplicarea fasciculului de lumina concentrate pe leziune. Terapia este asociata cu rezultate cosmetice bune.

PAPILOAMELE

Papiloamele cutanate, sunt mici excrescente de piele care seamana cu alunitele si apar in principal pe gat, axile si zona de sub sani sau in regiunea inghinala. Cu alte cuvinte aceste leziuni apar in zonele de pliu acolo unde exista miscari de frecare.

Citeste mai mult...

Sunt un fenomen foarte frecvent care afecteaza aproape toate varstele. Culoarea papiloamelor poate fi ca pielea normala sau poate avea o nuanta maro.

Atunci cand cresc pot provoca mancarime, senzatie de arsura si durere la atingere, mai ales vara, pe zonele cu transpiratie intensa, sau iarna se pot incurca adesea in unele tinute de lana sau bijuterii.

Diagnosticul papiloamelor se face doar de catre un dermatolog, deoarece le poti confunda foarte usor cu alte leziuni. Medicul dermatolog hotaraste daca papiloamele trebuie trimise la biopsie dupa indepartare insa in majoritatea cazurilor este nevoie doar de indepartarea simpla a acestora.

Tratament

  • Terapia laser: eliminarea papiloamelor cu laser este cel mai modern si eficient tratament. Tratamentul este extrem de precis si tintit. Procedura este putin dureroasa si vindecarea este rapida.
  • Crioterapia: leziunea este racita cu azot lichid la temperatura scazuta si apoi distrusa. Dupa ce zona s-a dezghetat, tesutul mort este detasat.
  • Electrocauterizare: pentru distrugerea leziunii se foloseste un electrod mic, prin care trece curent electric. Vindecarea se face in 7-10 zile si riscul de cicatrici este minim.
  • Indepartarea chirurgicala: Papiloamele de dimensiuni mari, cele care s-au dezvoltat in veruci, sunt tratate chirurgical pentru a elimina complet leziunea. Este necesara anestezie locala, inciziile sunt foarte mici. Este un proces simplu si nedureros.

PRECANCERE CUTANATE

KERATOZELE ACTINICE

Keratozele actinice sunt leziuni precanceroase care apar pe zone de piele ce au fost expuse cronic la soare (includem aici si sedintele de solar). Radiatia ultravioleta se acumuleaza in timp si pielea “nu uita” cantitatea acumulata asa incat in timp, la personae predispose, pot aparea aceste leziuni precanceroase.

Citeste mai mult...

Cu cat o piele este mai deschisa si mai agresata de soare, cu atat va dezvolta mai repede leziuni de acest tip. Zonele cele mai afectate sunt nasul, pometii, fruntea, urechile si antebratele.

Keratozele actinice apar ca mici pete rozalii de diverse dimensiuni, aspre la atingere, care nu dau simptome si pot avea perioade in care nu sunt vizibile dar si perioade in care devin rosii si active.

Daca nu sunt tratate, keratozele actinice evolueaza catre cancere de piele denumite carcinoame si cel mai frecvent catre carcinom spinocelular. Acesta este un cancer care se poate raspandi de la nivelul pielii si in restul corpului.

Diagnosticul de certitudine se efectueaza prin biopsie, adica prin recoltarea unei lame fine de tesut din leziune. Acest tesut este trimis la laboratorul de histopatologie, este colorat cu substante speciale si apoi, in functie de felul celulelor, de modul lor de organizare si de aspectul intim al acestora se poate pune un diagnostic de certitudine.

Biopsia cutanata este standardul de aur pentru diagnosticul oricarei leziuni cutanate fie ea benigna sau maligna.

Odata pus diagnosticul de keratoza actinica exista mai multe modalitati de tratament in functie de numarul leziunilor, de tipul si localizarea lor si nu in ultimul rand de optiunile pacientului. Astfel, unele leziuni pot fi cauterizate, pe altele se poate aplica laser sau azot lichid, se poate face tratament cu mai multe tipuri de mediamente sub forma de crema mai ales atunci cand sunt multe leziuni, se poate practica terapie fotodinamica sau unele dintre ele se pot chiar opera.

Indiferent de modalitatea de tratament aplicata keratozelor actinice, pacientul trebuie sa inteleaga faptul ca este imperios necesar sa respecte si sa aplice regulile de fotoprotectie, acestea reprezentand singura forma eficienta de preventie.

Aceasta inseamna ca in fiecare zi, toate zonele expuse la soare trebuie acoperite cu crema de fotoprotectie cu SPF minim 30. Apoi este indicat sa se poarte palarie care sa protejeze de razele de soare ce cad perpendicular pe suprafata pamantului.

Ochelarii de soare ar trebui alesi din cei cu filtru adecvat de ultraviolete si nu in ultimul rand trebuie cautata umbra si evitate iesirile din casa in orele pranzului. Imbracamintea trebuie si ea sa fie adecvata adica sa purtam haine lejere, deschise la culoare, care sa acopere pe cat se poate zonele cele mai expuse la soare.

CANCERUL DE PIELE

Preventie si educatie in cancerul de piele

Leziunile precanceroase ale pielii apar de obicei ca urmare a modificarilor cauzate de radiatiile ultraviolete de la soare sau din alte surse, cum ar fi expunerea la solar. Dermatologii recomanda un examen anual al pielii pentru a ajuta la identificarea acestor leziuni in stadiile lor incipiente, inainte de a evolua catre cancer de piele.

Citeste mai mult...

Controlul dermatologic este util pentru a identifica keratozele actinice, care sunt pete scuamoase, aspre la atingere care ar putea deveni cancere spinocelulare, sau alunitele (numite si nevi), mai ales daca au suferit modificari de forma, dimensiune sau culoare.

Detectarea precoce si tratamentul

Nimeni nu stie ce leziuni precanceroase se vor transforma in cancer de piele, asa ca cel mai bine este ca tratamentul sa fie aplicat din timp. Aceste tratamente includ crioterapia, terapia fotodinamica (PDT), cauterizarea, chiuretarea, medicamentele aplicate topic sau chiar excizia chirurgicala.

Cancerele de piele non-melanom sunt cele mai frecvente tipuri de cancer de piele. Din cele doua tipuri cel mai frecvent intalnite sunt carcinomul bazocelular (BCC), reprezentand 80% din toate cancerele de piele si carcinomul cu celule scuamoase sau spinocelular (SCC), reprezentand 16%.

Cauze

Zonele pielii expuse la razele ultraviolete (UV) sunt locurile unde apare cel mai adesea cancerul de piele. Expunerea la UV poate proveni de la lumina soarelui, inclusiv de la solar si poate dura zeci de ani pentru ca efectele sa apara. Persoanele cu ten deschis au un risc mai mare de a dezvolta cancer de piele, deoarece sunt mai susceptibile la deteriorarea pielii indusa de UV.

Zonele de piele care nu sunt expuse la soare pot dezvolta si acestea cancere de piele non-melanom, asa ca lumina UV nu este singura cauza. Genetica poate juca si ea un rol important.

Diagnostic

Daca dermatologul dumneavoastra suspecteaza un CBC sau CSC, tratamentul va varia in functie de dimensiunea si localizarea leziunii si de ceea ce vede dermatopatologul la microscop.

Optiuni de tratament

Sunt disponibile o serie de tratamente, care includ chirurgie traditionala, shave excizii, electroterapie, crioterapie, radioterapie, terapie fotodinamica (PDT) si medicamente pentru chimioterapie topica.

Terapia fotodinamica este o forma de fototerapie care implica lumina si o substanta chimica fotosensibilizanta, pentru a distruge celulele modificate. PDT este adesea folosit pentru a trata leziunile precanceroase cunoscute sub numele de keratoze actinice (KA). De asemenea, poate fi utilizat pentru unele carcinoame bazocelulare superficiale.

Chirurgia micrografica Mohs

La DClinic oferim ca optiuni de tratament atat excizia chirurgicala traditionala cat si chirurgia micrografica Slow Mohs, un tratament avansat pentru anumite tipuri de cancer de piele. Tehnica Mohs ofera cel mai mare potential de vindecare si minimizeaza pierderea pielii sanatoase asa incat reconstructia ulterioara va avea rezultatul cosmetic cel mai eficient. 

Preventia

Se estimeaza ca aproximativ 90% din toate cancerele de piele non-melanom sunt direct asociate cu expunerea la radiatiile solare UV. Majoritatea apar din cauza arsurilor solare din adolescenta. Nu putem anula efectele cumulative ale ultravioletelor, dar putem ajuta la prevenirea producerii unor leziuni suplimentare.

Scaderea expunerii pielii la razele UV poate reduce riscul de cancer de piele. Utilizati zilnic o crema de protectie solara cu cel putin un SPF 30 pe orice zona de piele expusa si reaplicati cel putin o data la doua ore (mai des daca transpirati sau intrati in apa). Cautati umbra si evitati soarele ori de cate ori este posibil. Cand sunteti la soare, acoperiti corpul cu haine cu maneci lungi si pantaloni si o palarie cu boruri largi.

Detectarea precoce

Cancerele non-melanom sunt vindecabile atunci cand sunt detectate si tratate devreme, asa ca este important sa aveti un control anual al intregului corp si sa va autoexaminati in mod regulat pentru orice modifica ale alunitelor si altor pete pigmentare. Daca ati avut deja un cancer de piele non-melanom, aveti un risc mai mare de a dezvolta un altul, chiar daca sunteti foarte atent la protectia solara.

CANCERUL DE PIELE

Cancerele de piele reprezinta cea mai comuna forma de cancer intalnita la om. Statisticile americane ne spun ca una din cinci persoane va dezvolta la un moment dat in viata o forma de cancer de piele. In Statele Unite spre exemplu se diagnosticheaza peste un milion de cazuri noi de cancer de piele in fiecare an asa incat se poate vorbi de o adevarata epidemie.

Citeste mai mult...

Cauza cea mai pregnanta este expunerea cronica la ultraviolete, arsurile solare, mai ales cele din copilarie, expunerea la solar, insa trebuie mentionate si predispozitia genetica sau anumite toxine.

Depistarea precoce a tumorilor este cel mai important pas catre vindecare.

In acest fel, marea majoritate a cancerelor de piele isi gasesc rezolvarea care de obicei este pe cale chirurgicala.

Trebuie spus insa ca persoanele care au dezvoltat o forma de tumora maligna cutanata au risc crescut de a dezvolta si alte tumori asa incat auto-examinarea periodica si vizitele regulate la medicul dermatolog devin obligatorii. Marea majoritate a cancerelor de piele sunt reprezentate de carcinoame (bazocelular si spinocelular) si de melanoame.

CARCINOMUL BAZOCELULAR

Carcinomul sau epiteliomul bazocelular reprezinta cea mai comuna forma de cancer de piele. Celulele bazale din care deriva se denumesc in acest fel deoarece ele sunt primul strat de celule care se aseaza peste membrana ce separa epidermul (stratul cel mai superficial de piele) de derm.

Citeste mai mult...

In conditiile unei expuneri cronice la ultraviolete, in special cele de tip B, se produc leziuni in structura ADN-ului celulelor bazale si mecanismele naturale de reparatie ale pielii sunt depasite.

In acest fel este permisa inmultirea si cresterea necontrolata a tumorilor cutanate de tip carcinom bazocelular.

Din fericire insa, aceste leziuni cresc foarte lent si riscul de metastazare este minim chiar dupa o evolutie indelungata.

Carcinoamele bazocelulare apar de obicei ca un mic nodul bine delimitat, uneori translucid, cu mici vase de sange vizibile mai ales in periferie. Unele leziuni pot asocia in interior si zone mici colorate gri-albastrui ca niste globuri asa incat pot fi confundate cu alunitele.

Alteori, descoperim doar o zona de piele rozaliu-rosietica pe care din cand in cand apare cate o ulceratie ce ramane deschisa cateva zile sau chiar saptamani, apoi se acopera cu o crusta maronie si ulterior pare ca se vindeca pentru o perioada incerta de timp insa inevitabil urmeaza o noua ulcerare.

In cazuri rare, tot ce putem inspecta pe piele sunt zone cu aspect aparent cicatricial, alb-sidefii, cu margini imprecis delimitate si asimptomatice. De cele mai multe ori pacientii ne povestesc despre o leziune care a aparut ca un cos, apoi a trecut de la sine si apoi a revenit pe acceasi zona.

Peste 80% din carcinoamele bazocelulare apar pe cap si gat, acestea fiind desigur zonele cele mai expuse la soare pe parcursul vietii.

Alti factori de risc pentru dezvoltarea acestui tip de tumora sunt expunerea a solar, pielea deschisa la culoare, varsta peste 50 de ani sau radioterapia efectuata pentru o alta indicatie medicala. Diagnosticul in carcinomul bazocelular se realizeaza initial clinic si cu dermatoscopul si se perfecteaza dupa biopsie prin examenul histopatologic.

Doar la microscop avem certitudinea tipului celular si ne intereseaza in mod particular si arhitectura tumorii pentru ca din punct de vedere histologic exista mai multe sub-tipuri de carcinoam bazocelular care pot avea prognostic diferit atunci cand se aplica aceeasi metoda de tratament (subtip nodular, superficial, infiltrativ, sclerodermiform, etc).

Tratamentul de electie pentru vindecarea acestui tip de cancer de piele este excizia chirurgicala.

Standardul de lucru este reprezentat de microchirurgia Mohs deoarece prin acest tip de interventie ne asiguram ca inspectam la microscop 99% din marginea cutanata asa incat putem detecta cu exactitate intinderea tumorala si ne asiguram ca la sfarsitul interventiei tesutul restant este lipsit de celule tumorale ceea ce garanteaza vindecarea.

Totodata, acest tip de interventie ne permite sa prezervam tesut normal asa incat cicatricea rezultata in urma inchiderii defectului intraoperator sa fie cat mai estetica posibil. Pentru anumite forme de carcinoame bazocelulare se pot aplica si alte tratamente cum sunt excizia chirurgicala clasica, electroterapia sau chiar tratament topic medicamentos.

CARCINOMUL SPINOCELULAR

Carcinomul sau epiteliomul spinocelular deriva din celulele scuamoase sau spinoase ce se aseaza in epiderm deasupra celulelor bazale in mai multe straturi asemanatoare cu solzii de peste. In Statele Unite se diagnosticheaza aproximativ un sfert de milion de cazuri de carcinoame spinocelulare anual. Din pacate, aproape 2500 de persoane mor anual din aceasta cauza.

Citeste mai mult...

Spre deosebire de carcinomul bazocelular, cel spinocelular are potential agresiv mai mare, mai ales daca nu este tratat devreme.

Localizarile cele mai frecvente sunt pe zonele expuse la soare cum sunt scalpul, fata, urechile, mainile dar pot aparea si pe zone de mucoase, in mod clasic pe buze.

Leziunile pot fi dureroase ceea ce indica un potential mai agresiv. La fel ca in cazul carcinomului bazocelular, cauza majora de aparitie a acestor tumori este agresiunea solara cronica.

Ca aspect clinic, carcinomul spinocelular apare ca o zona de piele rosie, cu scuame, ingrosata. Poate sa rezulte dintr-o leziune precanceroasa netratata de tip keratoza actinica.

Diagosticul de certitudine se realizeaza prin biopsie si examinare la microscop.

Medicul histopatolog ne va putea indica si gradul de agresivitate al tumorii. Astfel putem sa realizam un protocol de tratament adecvat fiecarui caz.

Terapia care poate asigura vindecarea este si de aceasta data interventia chirurgicala. Se prefera si in aceste cazuri utilizarea microchirurgiei Mohs. Aceasta verifica cu acuratete intinderea leziunii in tesut si confera cel mai mic risc de recidiva.

Totodata, prin prezervarea de tesut normal, chirurgia Mohs permite o reconstructie cat mai putin vizibila a defectului rezultat postoperator.

Pentru unele leziuni cu grad mare de risc, uneori, se poate recurge si la radioterapie pe zonele invecinate. Acest lucru se face dupa evaluarea criteriilor standardizate recunoscute international.

Din pacate, sunt si cazuri rare de carcinom spicocelular la care este nevoie si de chimioterapie, in cazul in care leziunea a depasit bariera pielii.

MELANOMUL MALIGN

Melanomul reprezinta cea mai agresiva forma de cancer de piele. Este tumora care poate duce la deces in interval destul de scurt daca nu este detectata devreme. Este cel mai frecvent tip de cancer intalnit la adultii cu varste intre 25 si 29 de ani. Cand este descoperit devreme rata de supravietuire este de 99% dar scade spre 15% in faze avansate.

Citeste mai mult...

Celulele din care deriva acest tip de cancer se numesc melanocite si sunt localizate in stratul bazal al epidermului. Acolo ele secreta melanina adica pigmentul ce da culoare pielii. Din aceasta cauza majoritatea melanoamelor sunt inchise la culoare.

Melanoamele seamana cu alunitele (nevii) si uneori pot lua nastere chiar in interiorul unui nev pre-existent.

De cele mai multe ori insa, melanoamele apar pe zone de piele pe care nu a existat anterior vreo alunita. Din acest motiv este deosebit de important sa subliniem faptul ca auto-examinarea periodica dublata de controlul dermatoscopic efectuat de medic sunt principalele arme de detectie timpurie a acestei tumori deosebit de agresive.

Legatura cu expunerea la soare este dovedita si in ceea ce priveste melanomul. In acest caz, cel mai important factor de risc este reprezentat de numarul de arsuri solare din copilarie.

Exista insa si cazuri de melanoame familiale sau cazuri in care melanomul co-exista cu alte tumori.

Academia Americana de Dermatologie a dezvoltat si descris regula ABCDE. Dupa aceasta regula ne putem ghida in legatura cu gradul de risc al unei leziuni pigmentare.

Astfel A este asimetrie, adica daca tragem o linie imaginara prin centrul unei alunite, cele doua jumatati sunt diferite ca forma, structura si culoare.

B vine de la margini (borders) si un nev poate pune probleme daca acestea sunt neregulate sau imprecis delimitate.

Culoarea (C) este un alt aspect important si inseamna ca trebuie sa observam daca leziunea este monocroma sau daca asociaza mai multe culori (maron, alb, roz, violet, negru). Cu cat sunt mai multe culori cu atat trebuie sa fim mai atenti la leziunea respectiva.

Diametrul (D) peste 6 mm este un al factor de risc.

Evolutia (E) adica schimbarea formei, culorii sau dimensiunii in timp scurt reprezinta un alt semn de alarma.

Dignosticul de certitudine in melanom se pune prin biopsie care presupune indepartarea chirurgicala a leziunii.

La laboratorul de histopatologie se masoara adancimea tumorii si apoi se stabileste de catre medic care este marginea pana la care se mai extinde excizia chirurgicala initiala.

Tot in functie de grosimea leziunii dar si de alti factori care se descriu la microscop se stabilesc si alti pasi de urmat de catre pacient (biopsia ganglionului santinela, alte investigatii radiologice, analize de sange, posibil radioterapie sau chimioterapie).

Este foarte important de spus ca daca diagnosticul de melanom este pus precoce si tumora este superficiala adica nu depaseste stratul bazal al pielii, melanomul se vindeca doar prin excizia chirurgicala corecta.

Chirurgia dermatologica

Ce este chirurgia dermatologica?

Chirurgia dermatologica este tratamentul necesar atat medical cat si cosmetic al afectiunilor pielii, unghiilor si parului prin diferite metode chirurgicale.

Citeste mai mult...

Pentru ce se foloseste chirurgia dermatologica?

Chirurgia este esentiala pentru indepartarea tumorilor de piele cum sunt:

  • Melanomul
  • Carcinom cu celule scuamoase
  • Multe carcinoame bazocelulare
  • Tumori rare ale pielii

Chirurgia micrografica Mohs este utilizata pentru a indeparta cancerele de piele din zona fetei, mai ales daca marginile lor sunt neclare sau daca sunt leziuni recurente.

Chirurgia este, de asemenea, folosita pentru a indeparta excrescente benigne care sunt inestetice si deranjante, cum ar fi alunitele mari si keratozele seboreice.

Procedurile chirurgicale cosmetice includ:

  • Dermabraziunea
  • Chirurgia pleoapelor (blefaroplastia)
  • Tratamentele pentru cicatrici precum subincizia
  • Implantul de par

Chirurgii dermatologici folosesc, de asemenea, tehnici cosmetice nechirurgicale, cum ar fi:

  • Resurfacing cu laser, indepartarea tatuajelor, indepartarea parului si tratamentul vaselor de sange nedorite
  • Marirea tesuturilor moi (filler sau implanturi)
  • Peelinguri chimice
  • Tratamente cu plasma bogata in trombocite
  • Scleroterapia

 Care sunt posibilele complicatii ale unei interventii cutanate?

Complicatiile imediate includ:

  • Sangerari – in special la persoanele cu anomalii de coagulare a sangelui sau care au medicatie anticoagulanta
  • Deteriorarea structurilor importante, cum ar fi nervii senzoriali, nervii motorii sau glandele salivare
  • Reactii adverse la medicamentele utilizate in timpul interventiei chirurgicale, cum ar fi anestezicele locale, medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene
  • Dificultate in inchiderea plagii

Complicatiile intarziate pot include:

  • Infectia plagii (1%)
  • Deschiderea plagii
  • Reactii la materialul de sutura
  • Indepartarea incompleta a leziunii cutanate
  • Vindecare intarziata
  • Edem persistent
  • Rezultat cosmetic inestetic

Chirurgia cutanata este efectuata in mod obisnuit de dermatologi si chirurgi plasticieni, in cea mai mare parte folosind anestezie locala. Tipurile de interventii chirurgicale pe piele includ:

  • Biopsie cutanata (biopsie cu punch, biopsie shave, biopsie incizionala si biopsie prin excizie)
  • Electrochirurgie
  • Chiuretaj si cauterizare
  • Inchiderea plagilor
  • Lambouri
  • Grefe de piele
  • Excizie controlata microscopic Mohs (pentru cancerele de piele dificile)
  • Crioterapia (azot lichid)
  • Subincizie
  • Excizia leziunilor cutanate
  • Biopsia matricei unghiale
  • Dermabraziunea si microdermabraziunea
  • Biopsie ganglion santinela
  • Grefarea pielii