In multe cazuri aceasta afectiune este suficient de severa incat poate lasa cicatrici pe viata.

Acneea are mai multe cauze insa la baza ei stau predispozitia genetica, astuparea porilor cu celule moarte si cresterea secretiei de sebum care ar trebui sa se evacueze la suprafata pielii prin intermediul porilor. Intervin de asemenea si factori hormonali mai ales in perioada de pubertate si de asemenea in explicarea aparitiei sau persistentei leziunilor la femeile de varsta adulta.

Exista mai multe variante de tratament in functie de severitatea acneei, tipul de leziuni (inflamatorii adica asa numitele cosuri sau ne-inflamatorii cum sunt punctele negre), varsta pacientului, tulburarile hormonale asociate, asocierea de alte afectiuni si alti factori care trebuie discutati cu pacientul la consultatie.

De obicei este bine ca pacientul sa fie invatat sa respecte o anumita rutina de curatare a pielii, adica sa se spele dimineata si seara cu un gel de curatare bland si apoi sa aplice fie doar produse dermato-cosmetice adecvate sau medicamente locale care ulterior, in cazul in care leziunile nu se amelioreaza se pot asocia si cu medicatie sistemica.

Este important de spus ca avem posibilitatea sa tratam acneea cu risc minim de cicatrici.

Chiar daca acestea apar, atunci odata vindecata afectiunea propriu-zisa se poate trece la tratamente speciale pentru imbunatatirea aspectului semnelor reziduale. In concluzie, acneea nu este o afectiune naturala sau fireasca si trebuie recunoscuta ca fiind o problema reala si apoi tratata consecvent pentru a se incheia evolutia sa cu riscuri minime de afectare a pielii pe termen lung.

Atunci cand caderea parului este constanta sau se accentueaza (de obicei se observa la baie sau dimineata pe fata de perna) este bine sa consultam un medic pentru ca anumite afectiuni mai mult sau mai putin grave au ca semn indirect o cadere accelerata a parului.

Unele persoane dezvolta alopecie din cauza unor modificari de dieta, altele datorita lipsei de fier, de minerale sau de vitamina D.

Exista afectare a parului in boli de tiroida (din ce in ce mai frecvent observate), in tulburari hormonale care rezulta in cresterea secretiei de hormoni androgeni (testosteron si derivati) si in alte afectiuni sistemice cum sunt bolile infectioase sau tumorile.

Totodata este important de efectuat o anamneza corecta referitoare la medicatia pe care o primeste un pacient deoarece multe medicamente, mai ales cele folosite de persoane mai varstnice cu boli asociate, de gen hipertensiune sau dislipidemie, pot avea drept efect advers alopecia.

Nu uitam nici implicarea stresului in aceasta patologie insa pe acesta il implicam de obicei atunci cand alte cauze au putut fi excluse. Desigur ca trebuie sa recunoastem si o cadere fiziologica a parului, de la o decada la alta de viata.

Alopecia in luminisuri sau pelada reprezinta o forma mai putin intalnita de cadere a parului si se manifesta prin spatii rotund circulare de diverse dimensiuni localizate frecvent la nivelul scalpului, pe care parul nu mai creste.

Pelada poate afecta orice zona cu par inclusiv genele si sprancenele si poate reprezenta o adevarata problema din punct de vedere social.

Cauzele alopeciei in luminisuri sunt numeroase si pentru diagnostic este nevoie de investigatii sustinute. Tratamentul da rezultate in majoritatea cazurilor insa boala poate recidiva din pacate. O forma speciala si din fericire mult mai rara de alopecie este forma cicatriciala.

Acolo unde apare o astfel de pierdere de fire de par, din pacate nu mai exista sanse de recuperare si tratamentul trebuie indreptat spre oprirea extinderii afectiunii. Cauzele sunt multiple, de obicei asociate cu alte boli interne.

In timp, vasele capata calibru mai mare si ulterior apar si leziunile nodulare care pot afecta intreaga fata inclusiv zona oculara.

Stimuli de genul abur, caldura mai ales umeda, mancarea condimentata, alcoolul, sauna, expunerea la soare etc. determina accentuarea rosetii si grabesc transformarea cuperozei in rozacee propriu zisa.

Milioane de oameni sufera de rozacee insa poti fi mai expus daca: ai intre 30-50 ani, piele deschisa la culoare si ochi albastri, ai suferit de acnee severa sau daca esti la menopauza.

Tratamentele imbunatatesc calitatea vietii, reduc discomfortul provocat de rozacee si o impiedica sa se agraveze. Planul de tratament propus de dermatolog este de obicei personalizat pentru fiecare pacient in parte in functie de simptome.

Tratamentele in forme usoare asociaza medicatie locala, aplicata zilnic si asociata obligatoriu cu crema de fotoprotectie de preferat cu SPF 50.

In forme avansate liniile de tratament includ medicatie orala de obicei cu anumite tipuri de antibiotice care actioneaza prin scaderea inflamatiei manifestata ca roseata de piele. Medicamentele orale se asociaza cu cele locale si in acest fel se pot controla o buna parte din eruptiile caracteristice rozaceei.

Terapia vaselor de sange dilatate nu se poate face decat prin interventie cu lumina intens pulsata – IPL, care necesita mai multe sedinte la prima cura de tratament apoi se continua cu 2-3 sedinte de intretinere de obicei de doua ori pe an.

Combina medicala M22 de la Lumenis utilizeaza lumina intens pulsata pentru a crea caldura in interiorul vaselor de sange, ceea ce duce la inchiderea peretilor lor si la disparitia acestora. tratamentul este foarte precis si actioneaza doar pe vasele de sange selectate protejand pielea din jur. In cazul vaselor de sange dilatate cronic din rozacee, prin tratamentul cu M22, roseata fetei se reduce semnificativ.

Pielea nasului creste in dimensiune odata cu cresterea excesiva a glandelor sebacee, rezultand un aspect inestetic. Afecteaza adultii si este mai frecventa la barbati decat la femei.

Ce o cauzeaza?

Cauza rinofimei este necunoscuta, darposibil este legata de rozacee.

Diagnosticul se pune de obicei pe baza aspectului pielii nasului si a antecedentelor de rozacee. Daca diagnosticul este neclar, se poate face o biopsie.

Cu ce se aseamana?

Pielea nazala se ingroasa incet si dezvolta noduli (umflaturi), provocand in cele din urma un nas mai mare, bulbos, cu aspect diform care seamana cu o coaja de portocala. Glandele sebacee sunt marite, iar porii sunt mai proeminenti.

Majoritatea persoanelor cu rinofima au si rozacee inflamatorie, cu noduli asemanatoari cu cei intalniti in acnee si uneori pustule care afecteaza zona centrala a fetei. Nasul si pielea din jur sunt adesea rosii, cu un numar crescut de vase de sange.

Aspectele psihologice ale unui nas deformat de rinofima sunt semnificative, de aceea se recomanda tratamentul.

Managementul rinofimei este dublu: in primul rand, gestionarea rozaceei subiacente si in al doilea rand, tratamentul directionat catre pielea nazala ingrosata.

De obicei, persoanele cu rozacee si rinofima vor avea nevoie de medicamente orale pentru a reduce inflamatia din piele.

Cu toate acestea, principalul tratament pentru rinofima este indepartarea chirurgicala a pielii ingrosate si redundante.

Procedura poate fi efectuata fie sub anestezie locala. Anestezicul local este in general bine tolerat de majoritatea pacientilor.

In functie de severitatea si amploarea rinofimei, sunt luate in considerare urmatoarele proceduri:

Nechirurgicale: acestea includ tratament pe cale orala, un retinoid utilizat in mod obisnuit pentru tratamentul acneei care actioneaza prin reducerea roseatei si scaderea secretiei de sebum.

Chirurgicale: sunt luate in considerare 3 tipuri principale de tratamente:

Laserul CO2 este metoda preferata si cea mai comuna de tratare a rinofimei. Laserul este folosit fie pentru a rade, fie pentru a evapora bulgari mai mici de tesut si pentru a obtine o suprafata neteda. In timpul procedurii laser sangerarea este minima. Vindecarea se produce similar unei arsuri si exista un risc minim de cicatrice vicioasa.

Indepartarea cu bisturiul este optiunea clasica, dar prezinta riscul de sangerare care poate fi incomod in timpul procedurii.

O combinatie de excizie cu laser si bisturiu tinde sa fie optiunea de tratament preferata in practica noastra. Alte metode includ dermabraziunea si electrochirurgia. Toate acestea au ca scop indepartarea excesului de tesut. Un astfel de tratament creeaza o rana bruta care se va vindeca in 2 pana la 3 saptamani pentru a lasa un aspect imbunatatit.

Limitari ale procedurii:

Indepartarea leziunii existente nu indeparteaza riscul de recidiva. Nu toate zonele afectate pot fi indepartate chirurgical sau laser, prin urmare tratamentul continuu pentru rozacee este o parte importanta a terapiei pacientilor cu aceasta afectiune.

Post-operator:

Umflarea (edemul), sensibilitatea dureroasa sau vanataile sunt frecvente. Aceste reactii adverse sunt temporare si dispar in cateva zile. Zona tratata este de obicei acoperita cu un unguent antibiotic si pansament ocluziv neadeziv care se indeparteaza in 2 pana la 4 zile. Dupa aceasta se aplica si pansamente suplimentare pana la vindecarea completa. Evitarea soarelui este foarte importanta in primele sase luni pentru a scadea riscul de pigmentare a cicatricii nou formate. Pacientii sunt sfatuiti sa respecte instructiunile primite de la medic pe masura ce pielea se vindeca intr-o perioada de aproximativ 4-6 saptamani.

Potentiale complicatii:

Complicatiile sunt rare si includ sangerare, infectie, vindecarea vicioasa a pielii, noduli si schimbarea culorii pielii.

Care este efectul probabil al acestei afectiuni?

Rinofima progreseaza fara un tratament adecvat. O combinatie intre managementul medical si chirurgical ofera rezultate excelente.

Procedura ajuta la restabilirea esteticii si a functiei nasului. Recidiva este mai putin frecventa atunci cand sunt interesate prin terapie atat componenta medicala cat si cea chirurgicala a acestei afectiuni.

In clinica noastra tratamentul rinofimei se efectueaza dupa stabilizarea rozaceei daca aceasta este semnificativa din punct de vedere medical.

Terapia rinofimei o abordam in anestezie locala prin electroterapie cu radiofrecventa Ellman. Aceasta procedura ne permite o abordare optima si putem controla astfel atat adancimea interventiei dar si riscul de sangerare. Pe masura ce nasul este “sculptat” si ajunge la forma anterioara debutului afectiunii, tesutul restant este “netezit” cu caldura asa incat vindecarea sa aiba riscuri minime in ceea ce priveste disconfortul pacientului si rezultatul estetic sa fie cel asteptat.

La nivelul fetei putem sa intalnim veruci, insa de obicei aici ele sunt plate, ca niste mici picaturi de vopsea bej aruncate pe suprafata afectata.

Verucile sunt leziuni virale, care se transmit prin contact direct cu un corp sau cu un obiect ce poarta virusul.

Din acest motiv ele apar mai frecvent pe zonele cele mai expuse adica pe palme si pe talpi. Exista sansa ca verucile sa dispara singure, prin interventia sistemului imun al gazdei insa in egala masura, netratate, leziunile se pot extinde sau pot fi transmise si la alte persoane. Este imposibil sa estimam in ce cazuri verucile pot fi lasate netratate si pe care sa intervenim devreme.

Modalitatile de tratament sunt numeroase, plecand de la aplicare de solutii acide local, plasturi cu substante imunostimulatoare, laser terapie care inchide componenta vasculara a verucii sau chiar cauterizare in cazuri rebele la tratament. Nu exista tratament simplu pentru veruci si trebuie insistat indiferent de metoda aleasa, asa incat sa scadem riscul de inmultire si/sau de transmitere a leziunilor.

Singurul posibil risc este ca una din aceste leziuni, la un traumatism oarecare sa se torsioneze si sa capete culoare vinetie care sperie foarte rau persoanele afectate.

Tratamentul pentru papiloame este foarte usor, de cele mai multe ori complet nedureros.

Poate fi aplicat pe mai multe zone in aceeasi sedinta si nu scoate din activitate pacientul. Dupa interventie este permis dusul si se aplica local creme pro-cicatrizante si desigur, crema de fotoprotectie in cazul in care leziunile se gasesc pe zone expuse la soare (gat, decolteu). Este mai bine sa se trateze de la inceput papiloamele pentru ca daca ele se inmultesc atunci tratamentul lor va avea o perioada de recuperare mai lunga.

Fiecare dintre noi avem cel putin un nev si in decursul vietii, in functie de predispozitia genetica, de expunerea la soare sau de nivelul imun al fiecaruia dintre noi se poate sa dezvoltam noi leziuni.

Supravegherea adica autocontrolul si controlul cu dermatoscopul la medic sunt cele mai importante masuri de preventie in ceea ce priveste detectarea aparitiei de leziuni tumorale.

Este vorba de melanom (tumora maligna), cea mai agresiva tumora a pielii.

La nivel mondial melanomul este cancerul de piele care determina cele mai multe decese in fiecare an.

Semnele la care trebuie sa fim atenti sunt simetria leziunilor (pierderea simetriei este un semn de suspiciune), coloratia acestora (bej, maron, violet, negru, alb, roz, rosu- asocierea mai multor culori poate pune probleme), marginile neregulate, dimensiunea peste 5-6mm si aparitia recenta a leziunii pigmentare cu modificare rapida de forma, margini, relief si culoare.

Problema traumatizarii nevilor este un aspect cu care ne intalnim destul de frecvent.

Pana in acest moment nu s-a dovedit o legatura directa intre un traumatism si transformarea nevilor in melanoame.

Este recomandata insa evitarea traumatismelor cronice repetate, chir de mica intensitate asupra nevilor. In alta ordine de idei, scoaterea preventiva a alunitelor in scopul scaderii riscului de cancer de piele este o idee depasita.

Exista numeroase studii care ne indica faptul ca aproape 70% din melanoame apar pe o zona de piele pe care anterior nu a existat un nev.

Cu alte cuvinte, controlul periodic dermatoscopic si clinic este cea mai importanta metoda de preventie impreuna cu respectarea regulilor generale de fotoprotectie.

Multe persoane le confunda cu nevii (alunitele) papilomatosi si vin la consultatie pentru dermatoscopie.

Uneori, dupa contact prelungit cu apa sau in urma unor traumatisme prin frecare se pot rupe bucati din keratoze si pacientii vin speriati cu o asa zisa alunita traumatizata.

Diagnosticul este pus clinic si ajutat de dermatoscop mai ales in fazele initiale atunci cand leziunea nu depaseste conturul pielii.

Keratozele se trateaza usor, prin diferite modalitati de distructie locala (electroterapie, chiuretare, laser, crioterapie etc).

In timp pot aparea alte leziuni noi care si ele la randul lor vor necesita tratament.

De cele mai multe ori indepartarea keratozelor se face in scop pur estetic. Exista si pacienti la care intalnim atat keratoze cat si nevi si este bine sa tratam keratozele asa incat sa observam cu acuratete evolutia nevilor si mai ales aparitia de leziuni noi de tip alunita care pot fi ascunse de un numar mare de keratoze seboreice.

Venectaziile apar de obicei dintr-un cumul de cauze, plecand de simpla mostenire genetica, la un perete vascular cu rezistenta scazuta la variatiile de presiune si pana la conditii cum ar fi sarcina sau cresterea in greutate de diverse cauze care suprasolicita circulatia venoasa a picioarelor.

Un factor important de mentionat este si faptul ca la nivelul membrelor inferioare sangele circula de jos in sus, impotriva gravitatiei asa incat orice obstacol pe aceasta cale va creste presiunea in zona inferioara obstacolului si va determina aparitia de venectazii initial de mica amploare si mai apoi, daca persista presiunea vor putea aparea varicozitati de diverse dimensiuni.

Atunci cand apar venectaziile este important sa stim daca picioarele se umfla mai ales dupa o zi in care am stat mult in picioare.

In aceste conditii este bine sa fie evaluata echografic prin investigatie tip Doppler circulatia la nivelul membrelor inferioare asa incat sa avem o imagine de ansamblu a problemei si mai ales sa oferim un prgnostic corect pacientilor nostri.

Venectaziile superficiale de mici dimensiuni pot fi tratate de catre dermatolog cu injectaii denumite scleroterapie si prin laser vascular.

Scleroterapia presupune injectarea unei substante care irita vasele de sange si le inchide si pentru ca poate difuza iin teritorii relativ mari aceasta metoda tinde sa reprezinte prima intentie de tratament.

De obicei este nevoie de una sau doua sedinte de injectare separate la aproximativ 2 luni interval si urmate apoi dupa acelasi interval de timp de tratamente cu laser vascular care inchide venectaziile foarte fine sau pe cele in care nu s-a putut face injectarea.

In marea majoritate a cazurilor tratamentele se efectueaza pe perioada de toamna-iarna deoarece dupa injectare se recomanda purtarea unui ciorap compresiv timp de 30 de zile iar in cazul laserului trebuie sa lucram pe piele nebronzata.

Ocazional, hemangioamele se pot inflama ceea ce poate provoca durere, sangerare, cicatrici sau infectii. Se ia in considerare tratamentul doar daca hemangiomul afecteaza vederea, respiratia, auzul sau alte functii sau daca are crestere foarte rapida. Tratamentul hemangioamelor se realizeaza prin medicatie pe cale interna sau topica in combinatie cu laser sau lumina intens pulsata.

Angioamele sunt leziuni benigne formate din mici vase de sange si pot sa apara oriunde pe corp. Cele mai cunoscute sunt cherry angioamele, spider angioamele si angiokeratoamele. Majoritatea sunt benigne si sunt tratate doar din necesitate cosmetica.

Cherry angioamele sunt leziuni rosii, rotunde, asemanatoare cu alunitele. Apar de obicei intre 30 si 50 ani si sunt mai comune la persoaneler cu piele deschisa.

Spider angioamele sunt vase de sange evidentiate imediat sub suprafata pielii si au un desen asemanator unei panze de paianjen. Sunt des intalnite la femeile insarcinate.

Angiokeratoamele apar ca niste pete de culoare rosu inchis si sunt de obicei aspre la atingere. Se intalnesc adesea in zona genitala la femei si barbati.

Cele mai utilizate tratamente sunt electroterapia, crioterapia si tratamentul laser.

Acest tip de alopecie apare frecvent la femei si poate avea cause hormonale (legate de functionarea glandei tiroide sau a ovarelor), deficite diverse (de exemplu: fier, vitamina D0 sau poate fi asociata cu perioade de stress intens sau boala. Sarcina si menopauza sau dietele extreme infliuenteaza si acestea fiziologia normala a firelor de par.

La barbati intalnim frecvent cadere de par cu cauza genetica. De cele mai multe ori alopecia are radacini in familie, pe linie masculina si este denumita alopecie androgenetica. Tratamentele optime pentru aceste tipuri de cadere de par includ corectarea deficientelor, diverse tratamente locale sau injectabile, si tratamente tintite, pe cale interna in cazul barbatilor cu alopecie androgenetica.

Anumite afectiuni sau medicamente au fost associate cu caderea parului. Astfel, tratamentele pentru depresie, boli cardiace inclusive hipertensiune, substantele chimioterapice si radioterapia pot avea ca effect secundar caderea parului.

O afectiune mai rara dar in unele cazuri extrem de invalidanta este alopecia areata in care parul se pierde localizat sub forma de zone rotund ovalare care pot cuprinde uneori tot scalpel si se pot extinde chiar la nivelul genelor si sprancenelor.

In aceste cazuri, caderea parului este de natura imunologica si sunt necesare investigatii si tratamente mai complexe in scopul elucidarii cauzei si obtinerii unei cresteri stabile a parului pe zonele afectate.

Evolutia cicatricii este influentata de varsta si localizare pe corp sau fata, dar si de componenta genetica a fiecarei persoane.

Exista mai multe tehnici care pot micsora o cicatrice si care se efectueaza obisnuit in cabinetul dermatologului. Cicatricile severe cum sunt cele postarsura pe suprafete extinse necesita spitalizare si interventii in anestezie generala. Cu toate acestea, nicio cicatrice nu poate fi indepartata complet si niciun tratament nu va readuce pielea la aspectul initial. De aceea, este foarte importanta discutia dintre pacient si medic pentru a afla ce il deranjeaza cel mai tare pe pacient in legatura cu cicatricea problematica in vederea stabilirii celui mai bun tratament. Printre cele mai folosite metode de tratament se numara: plasturii cu silicon, cremele cu vitamina A, injectiile cu cortizon, subinciziile, laserele vasculare, laserele fractionate, microneedling-ul, microdermabraziunea, peeling-ul chimic, injectiile cu fillere sau revizia chirurgicala.

Odata vizualizat foliculul pilos, lumina calatorestepe acesta si ajunge la radacina pe care o distruge prin incalzire. Rezulta astfel o piele neteda pe care firele de par cresc din ce in ce mai greu.

Platforma M22 ofera o tehnologie sigura si confortabila avand inclus si un sistem de racire care protejeaza pielea. Tratamentul necesita mai multe sedinte pe o anumita zona, spatiate la 4-8 saptamani distanta. Numarul de sedinte necesare pentru o eficienta maxima variaza de la o persoana la alta in functie de fenotip, culoarea parului si de anumite influente hormonale prezente mai ales pe fata. Pentru majoritatea pacientilor rezultatele sunt reducerea cresterii parului in procent de pana la 75% pe o perioada lunga de timp. In unele cazuri sunt necesare sedinte suplimentare de intretinere pentru mentinerea rezultatelor obtinute.

Cauzele eczemei atopice nu sunt bine cunoscute insa factorul genetic pare sa fie foarte important astfel incat in familii cu istoric de eczeme copiii vor avea un risc mai mare de a dezvolta aceasta afectiune.

In atopie, la nivelul structurii cutanate se observa o alterare a barierei de protectie adica a epidermului ceea ce se traduce prin pierdere localizata de apa si sensibilitate la alergeni, microbi si substante iritante.

Simptomele si semnele in dermatita atopica variaza de la persoana la persoana.  Astfel, in mod frecvent intalnim urmatoarele manifestari:

-piele uscata;

-prurit (mancarime) pe zonele afectate mai ales in timpul noptii;

-zone de tegument de culoare rosie sau brun-maronie mai ales pe maini, picioare, incheieturi, pe gat, pleoape sau in pliuri. La copii mici se pot intalni si pe fata sau pe scalp;

– zone acoperite de cruste galbui si care pot asocia si o secretie transparenta care apar datorita excorierii. Aceste suprafete se pot suprainfecta si se inrosesc si devin chiar usor dureroase;

– piele aspra “ca de gaina” determinata de acumulare de celule moarte pe langa fire de par. Se intalnesc mai ales pe brate si coapse si persista pana la varsta adulta.

Preventia leziunilor in dermatita atopica implica mai multe aspecte. Astfel se recomanda urmatoarele:

-aplicare de crema emolient de cel putin doua ori pe zi. De preferat, se vor alege produse special concepute pentru a reface functia de bariera a pielii si pentru a reduce pruritul;

-se vor elimina factorii cu potential de declansare de pusee de eczema cum ar fi: sapunurile agresive, detergenti, praf, polen, transpiratie, stres, etc. Unii copii cu atopie asociaza si alergii alimentare care trebuie identificate ca apoi sa poata fi evitat factorul trigger;

-se vor evita baile lungi si fierbinti. Se recomanda dusuri rapide, cu apa calduta si durata de maxim 15 minute. Se vor utiliza sapunuri blande si in mod obligatoriu dusul va fi urmat de aplicare de crema emolient.

Tratamentul in dermatita atopica are doua componente: tratamentul din puseu si tratamentul de intretinere care realizeaza si preventia acutizarilor. De obicei, in puseu este util un produs dermatocorticoid , uneori combinat cu un antibiotic de uz cutanat. Acest tip de tratament se utilizeaza cateva zile pentru scaderea inflamatiei acute, apoi se introduc medicamente topice non cortizonice care mentin efectul dermatocorticoidului pe cursa lunga insa cu evitarea posibilelor efecte adverse ale acestuia din urma. Tratamentele de puseu si de intretinere se asociaza in mod obligatoriu cu aplicare de emoliente special concepute pentru piele atopica.

In cazuri severe de eczema se poate recurge la tratament pe cale interna cu corticosteroizi sau mai nou, cu anticorpi monoclonali. In unele cazuri terapia cu lumina ultravioleta tip A sau B cu banda ingusta poate sa determine remisiuni importante ale bolii.

Majoritatea persoanelor afectate sufera de psoriasis in placi, forma cea mai comuna. Leziunile pot fi minime, stabile pe perioade lungi, insa intalnim si cazuri cu forme foarte extinse, care acopera aproape intreaga suprafata corporala. La unii pacienti, afectarea cutanata poate fi insotita si de leziuni articulare care pot impacta semnificativ calitatea vietii persoanei respective.

Cauzele aparitiei psoriazisului

Nu se cunoaste exact cauza aparitiei psoriazisului. Stim inca sa exista o componenta genetica destul de importanta si ca unele cazuri sunt legate de infectii, de reactii la anumite medicamente sau de stres. Psoriazisul nu este o afectiune contagioasa.

Forme de psoriasis

Afectiunea poate sa difere ca durata, localizare, severitate, sau ca forma a leziunilor. Cea mai comuna forma debuteaza cu leziuni mici, rosii. Ulterior apar scuamele care la suprafata se desprind usor insa sub acestea celelalte se unesc formand placi. Sub scuame pielea este foarte sensibila.

Formele care afecteaza unghiile se manifesta prin aparitia de mici adancituri punctiforme, ca niste intepaturi de ac, denumite pitting. Unghiile se pot subtia, ingrosa sau devin sfaramicioase si capata o coloratie galben maronie.

Psoriazisul inversat este cel care afecteaza pielea din pliuri: axile, sub sani, inghinal, fese , organe genitale. Pe aceste zone nu se formeaza cruste si leziunile apar sub forma de placi si placard rosii, cu suprafata neteda si stralucitoare.

Diagnostic

Diagnosticul este pus prin examinare directa si biopsie cutanata.

Tratament

Prin tratament se urmareste reducerea inflamatiei si a ritmului de exfoliere a pielii. Sunt recomandate initial produse dermatocosmetice de hidratare, care ajuta la exfolierea scuamelor si controleaza mancarimea.

Pot fi necesare scheme care cuprind diferite tipuri de tratament. Medicamentele aplicate local contin substante active pe baza de cortizon, derivati de vitamina D, gudron sau antralina. Acestea se pot combina cu expunerea la lumina naturala sau lumina UV (terapia cu lumina). Formele severe necesita insa medicamente orale.

Tipuri de tratament

Terapia cu lumina (lumina soarelui si lumina ultravioleta) are ca scop reducerea ritmului de inmultire a straturilor de piele. pacientii cu psoriazis au recomandare sa faca plaja insa cu atentie. Cel mai frecvent se recomanda expunere la ultraviolete tip PUVA (tratament cu lumina in prezenta unei substante care creste sensibilitatea pielii la acest tip de interventie) sau UVB cu banda ingusta. In rare cazuri insa, expunerea la lumina poate agrava psoriazisul.

Terapiile cu lumina necesita aproximativ 25 de tratamente, pe o perioada de doua sau trei luni, Inainte sa apara curatarea. De obicei, sunt necesare aproximativ 30-40 de tratamente pe an pentru a mentine psoriazisul sub control. Pe o perioada lunga de timp, terapia cu lumina creste riscul de imbatranire a pielii si de cancer de piele.

Steroizii (cortizonul) – cremele, unguentele si lotiunile cu cortizon pot ajuta la controlul afectiunii la multi pacienti. Preparatele mai slabe trebuie folosite pe zonele sensibile ale corpului. De obicei, vor fi necesare tratamente mai indelungate pentru a controla leziunile de pe scalp, cot, genunchi, palme si talpi. Este foarte important ca pacientul sa respecte instructiunile de utilizare asa incat sa fie evitate efectele adverse associate corticoterapiei pe cursa lunga.

Analogi sintetici de vitamina D – o vitamina D sintetica, calcipotriolul, este utila pentru persoanele cu psoriazis localizat Si poate fi utilizat impreuna cu alte tratamente. Atunci cand se asociaza cu cortizonice ajuta la reducerea riscurilor de efecte adverse in curele prelungite de tratament.

Antralina si gudroanele (ihtiolul) sunt preparate magistrale si sunt utilizate mai rar, in cazuri recalcitrante de psoriasis localizate pe zone mici. Acestea au ca principal disconfort reactii locale iritative si pot determina aparitia de colorarii temporare maronii pe zonele afectate.

Retinoizii sunt derivati de vitamina A care pot fi administrati topic sau pe cale interna in unele cazuri de psoriasis. Efectele sunt vizibile dupa cateva saptamani de administrare si tratamentul se supravegheaza cu analize regulate asa incat sa fie prevenite efectele adverse ale terapiei atunci cand se administreaza pe cale orala.

Metotrexat este un medicament oral anti-cancer care determina o ameliorare semnificativa a psoriazisului atunci cand alte tratamente au esuat. Deoarece poate produce efecte secundare, In special afectare a ficatului, se efectueaza periodic analize de sange. Pot fi necesare radiografii toracice si biopsii hepatice ocazionale.

CiclosporinA – este un medicament imunosupresor utilizat pentru a preveni respingerea organelor transplantate (ficat, rinichi etc). Este utilizat pentru tratamentul psoriazisului extins, atunci cand alte metode au esuat. Din cauza efectelor potentiale asupra rinichilor si tensiunii arteriale, este necesara o monitorizare medicala atenta impreuna cu teste de sange regulate.

Medicatia biologica reprezinta cea mai noua terapie la pacientii cu psoriasis. Aceasta se administreaza prin injectie sau perfuzie intravenoasa (IV). Spre deosebire de medicamentele sistemice traditionale, biologicele vizeaza doar anumite parti ale sistemului imunitar. Produsele biologice utilizate pentru tratarea bolilor psoriazice actioneaza prin blocarea actiunii unui anumit tip de celula imunitara numita celula T sau prin blocarea proteinelor din sistemul imunitar. Toate aceste celule si proteine joaca un rol major in dezvoltarea psoriazisului si a artritei psoriazice. Tratamentele sunt bine tolerate si pot fi administrate pe cursa lunga cu conditia efectuarii unei monitorizari atente de catre medicul currant.

Retinoizii — gelurile prescrise de vitamina A pot fi utilizate singure sau in combinatie cu steroizi topici pentru tratamentul psoriazisului localizat.

Ce duce la aparitia vitiligo?

Se crede ca vitiligo este o afectiune autoimuna in care sunt atacate celulele  pigmentare din piele. Ereditatea pare sa fie un factor de risc si poate exista un eveniment care declanseaza debutul vitiligo, cum ar fi arsurile solare sau stresul.

Tratament

Nu exista un remediu pentru vitiligo iar evolutia bolii este unica pentru fiecare persoana afectata, asa ca este important sa consultati imediat dermatologul pentru a discuta despre optiunile de tratament eficiente.

Medicamentele locale aplicate zilnic pe piele pot produce rezultate pentru unele persoane in trei pana la sase luni. Aceasta optiune de tratament necesita o monitorizare regulata a dozei si a efectelor.

Se utilizeaza de obicei produse cu corticosteroizi in fazele intiale de depigmentare apoi acestea se inlocuiesc cu substante imunomodulatoare cum sunt tacrolimusul sau pimecrolimusul.

Fotoprotectia este foarte importanta deoarece zonele depigmentate nu mai sunt protejate de radiatia solara.

Atunci cand vitiligo este activ si sunt afectate mai multe regiuni ale corpului, o terapie eficienta este cea cu lumina ultravioleta de tip A (UVA) sau cu ultraviolete B cu banda ingusta (UVBnb). In cazul expunerii la UVA se poate adauga tratament pe cale interna cu o substanta fotosensibilizanta denumita psoralen, astfel fiind posibila cresterea sensibilitatii cutanate la acest tip de tratament. De obicei sunt necesare cateva zeci de sedinte pana la obtinerea unui rezultat vizibil si curele de tratament pot fi repetate insa sub stricta supraveghere medicala.

Terapia cu laser Excimer poate fi utilizata pe orice zona a corpului afectata de vitiligo, dar studiile au aratat ca tinde sa aiba cel mai mare succes pe fata si pe gat.

Atunci cand zonele depigmentate le depasesc ca suprafata pe cele pigmentate se poate recurge la crème preparate special care se vor aplica pe zonele pigmentate pentru o decolorare treptata si definitiva a zonelor cu resturi de pigment.

Atunci cand terapiile uzuale au esuat se poate recurge la chirurgie dermatologica in care se recolteaza mici coloane de piele din zonele pigmentate si se transplanteaza in regiunile depigmentate. Alternativ se pot recolta mici fasii de piele din care se prepara suspensii celulare care se aplica apoi pe zonele depigmentate. Rezultatele acestor tratamente au variabilitate foarte mare de la persoana la persoana si exista risc de cicatrice vicioasa asociat cu interventia chirurgicala.

Tratamentele noi de modulare a raspunsului imun sau de stimulare de producere de melanina sunt inca in studiu si necesita perioade lungi de evaluare asa incat sa se stabileasca eficienta si mai ales stabilitatea efectului de repigmentare obtinut.